Matei Iliescu, fetişistul candid

Matei Iliescu, romanul din 1970 al lui Radu Petrescu, e tot ce se poate imagina mai cuminte în materie de imagistică, limbaj  şi fantezii sexuale. Nici nu s-ar fi putut probabil altfel, căci nici vremurile, nici firea autorului nu ar fi permis îndrăzneli prea mari. Observatorului atent n-au cum să-i scape totuşi un pic de fetişism şi travestism. Iată ce dezvăluiri pline de candoare îi face Matei, adolescentul înamorat, Dorei, iubirea lui interzisă, măritată şi başca şi cu câţiva ani mai mare ca el:

***

– În definitiv, îi replică nemulțumit, mi-am pus haina ca să-mi ascund  cămaşa și să ai mai puțin alb în jur. E însă mai bine să stai pe ea, spuse scoțându-și haina și așezând-o pe iarbă, să nu-ți murdărești rochia.

– Peste zece ani, îl întrebă mutându-se alături pe haina lui, o să-ți mai amintești de rochia pe care o port astăzi? De ce nu vii lângă mine?

– Am să-mi amintesc, îi răspunse venindu-i alături.

– Ce-ai făcut cu rochia albastră pe care ți-am dat-o?

– Am pus-o în șifonierul meu și o privesc în fiecare noapte, înainte de a mă urca în pat, și ieri, dacă nu te superi, n-am mai rezistat tentației de a mă îmbrăca cu ea.

Matei îi spusese aceasta, inventând doar pe jumătate, pentru că dacă nu îmbrăcase rochia în orice caz dorea s-o facă și renunțase numai pentru că se gândise că ar fi inconvenabil cu doamna Iliescu în casă, pentru a o amuza și fu fericit s-o vadă surâzând.

– Și a fost bine?

– Da. Și de rochia de acum o să-mi amintesc întotdeauna, de culoarea ei de frunză de toamnă, de subțirimea ei —și îi ridică puțin poala îngustă s-o pipăie între degete.

– E moale? spuse ea râzând. […] Ai vrea să te îmbraci şi cu ea, nu-i aşa? N-o pot însă dezbrăca pentru că n-am nimic pe dedesubt, dar mi-ar plăcea atât de mult să facem schimb şi eu să-mi pun pantalonii şi cămaşa ta.

• fetișism
• Matei Iliescu
• Radu Petrescu
• travestism