Tot despre Lady Chatterley, de data asta cu Felix Aderca

Pentru că tot a venit vorba nu demult de Lady Chatterley, să ne amintim şi de scandalul stârnit în lumea literară românească a anilor 1930 de apariţia romanului Al doilea amant al Doamnei Chatterley. E un fel de continuare la Lady Chatterley’s Lover, scrisă de Felix Aderca, dar prezentată de acesta drept traducere dintr-un anume Clifford Moore. Scandalul care izbucneşte e comparabil cu cel provocat de apariţia traducerii romanului lui Lawrence. Cartea e iniţial confiscată şi face obiectul unui proces. Ne aflam de altfel în epoca ciocnirilor pe tema sexului şi pornografiei în literatură (a se vedea şi cazul Geo Bogza). În urma atacurilor violente la care este supus, Aderca plănuieşte o a doua ediţie, oarecum epurată de elementele care stârniseră indignare. Iată ce ne spune Mircea Anghelescu în Mistificţiuni:

* * *

Lângă acestea [articole denigratoare] se găsesc şi opinii care se pare că i-au dat de gândit autorului: „Dacă se va renunţa la cele câteva grosolănii care se văd de la distanţă cum sunt lipite pentru a fi în nota de scandal a primului amant şi mai ales că reclama făcută cu confiscarea întrece mult aşteptările…, atunci d. Aderca se va pomeni în braţe cu un roman din cele mai autentice”. Fapt este că, desigur stimulat de acest articol, Aderca îşi revede textul în spiritul unora dintre recomandările sale şi într-un exemplar din cartea tipărită – care se păstrează tot în arhiva scriitorului de la Biblioteca Academiei – face numeroase modificări, mai mari sau mai mici, dar fără a schimba în vreun fel structura romanului. Elimină pasajele mai apăsat scandaloase (de pildă, din primul capitol, două pagini cu texte precum: „bruscheţea şi violenţa poftelor Constanţei…, pofta bruscă, violentă, care să se mulţumească cu un falus anonim” etc.), sau modifică altele: „să fie mai îngăduitoare şi ea cu vulgaritatea grasă a bărbaţilor” în loc de „să dorească şi ea vulgaritatea grasă a bărbaţilor:, sau, în capitolul III: „Bărbatul… intră în femeie cu o hotărâre blândă…” înlocuit cu „În acea rustică îmbrăţişare…”. şi aşa mai departe!

De unde se vede şi că textul iniţial nu era nici pe departe atât de scandalos pe cât am crede, şi că Aderca trebuie să se fi speriat rău de corecţiile care i se aplicaseră. Oricum, o ediţie revăzută nu va apărea, iar Felix Aderca va publica în 1953 la Editura Cartea Rusă o biografie a lui Petru cel Mare pe care de data asta o va semna… Popov. Veniseră alte vremuri şi se cereau pseudonime pe măsură.

3 comments
  1. ce grozavie cu (auto)cenzura asta – rustica imbratisare! (acu nu ca variantele initiale erau prea fericite.) :D

    p.s. si io care credeam ca anghelescu se ocupa numa cu pasoptistii!

  2. @ voroncas

    In Mistifictiuni cel putin, M. Anghelescu se ocupa de tot felul de epoci si autori.

  3. m-am jucat si eu nitel, exagerand, desigur (oricum, secolul XIX ramane specialitatea lui). desi recunosc ca intotdeauna anghelescu (la cursuri & in carti) mi s-a parut mai degraba tipul ‘povestitorului’/evocatorului (preocupat de jurnale de calatorie, anecdote, biografii) decat tipul ‘criticului’.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s